Istoria universului Fable începe pe undeva prin 2004, pe consola celor de la Microsoft – Xbox. Un an mai târziu, apare şi pe bătrânele PC-uri, cu o zonă nouă şi câteva astfel de bunătăţi ce nu erau în jocul original, sub numele de „Lost Chapters“. Era un joc simplu şi haios, pe alocuri, care nu se lua niciodată mult prea în serios. Pe scurt, era un H&S cu o uşoară influenţă de RPG, unde acţiunile jucătorului modificau aspectul personajului. Venind din partea creatorilor genialului Black and White (Lionhead Studios) acest lucru adăuga un strop de originalitate – la sfârşit, omuleţul pe care îl plimbai de colo-colo devenind un sfânt cu aură sclipicioasă sau un „ghiavol“ chelios, care lăsa flăcări în urmă. Totul se făcea într-o manieră cartoonish care-i venea ca o mânuşă.
Mult mai târziu, după un Fable doi pe care nu am apucat să-l joc, pe console, apare şi treiul. La jumătate de an, „ăia de modă veche“ care încă mai au calculatoare sunt blagosloviţi cu… o portare. Din păcate, una proastă.
Încă din primul, tot ce făceai se răsfrângea asupra poveştii, dar într-un fel minor. Acest lucru se continuă şi în trei. Finalul nu este influenţat deloc de partea ta bună sau rea. Mda, s-a zis cu misterul poveştii de doi lei.
Intriga este una care putea promite multe: eşti ruda actualului rege al Albionului şi eşti cam exclus de la moştenirea coroanei. Din nou: clişeul regelui mare şi rău. Treaba asta se va rezolva rapid. Tu eşti Eroul. Miezul din dodoaşcă. Şi, uşor-uşor, după ce ai vorbit cu multă lume, pui la cale o revoltă care îl va da jos pe rege. End of plot
